Il vad precum un copil mare, matur,sensibil, visator, trist, uneori rautacios, capos, inrait de timp si vreme... El spune ca o iubeste pe ea. E o distanta de ani intre ei, distanta care desparte intotdeauna daca nu esti indeajuns de puternic sa lupti. Niciunul dintre ei nu vrea sa uite,sa lase de la el si "se hartuiesc" reciproc cautandu`se, prelungindu`si agonia cu speranta ca ceva se va schimba.
Neputinta si frustarea il aduc intr`o stare de nedumerire copilareasca si enervat vrea, uneori, sa nu mai simta nimic. E derutat si nu il mai intereseaza nimic. Are momente in care vrea pe altcineva, vrea sa uite de "ea", de tot. Si alte momente in care viseaza la o viata cu "ea ‘. O cauta mereu. Vorbeste de "ea", euforic, fericit, alteori furios, deprimat...
Fiind nervos mai tot timpul,nepasator,traind in lumea lui ma face sa ma simt neputincioasa, devin rautacioasa,ma inchid in mine si renunt,renunt sa mai fac vro ceva,renunt sa incerc sa merg mai departe...las pur si simplu timpul sa treaca
Il privesc atenta, ii observ chipul placut framantat, gesturile neintelese, incer sa il inteleg....aproape ca`i ating incordarea si ii simt furia.Doreste sa schimbe ceva,stie ca nu e bine ce face,stie ca o raneste.
El ma urmareste, asteptand... Vrea sa stie cum il vad pe el,cum ne vad pe noi...E atat de serios in asteptarea raspunsurilor mele incat devin rautacioasa. Nu ma recunosc in sarcasmul acesta si nu`mi inteleg reactiile oarecum rautacioase si starea mea de neliniste si tristtete .Eu nu eram asa...
Toata atitudinea lui ma provoaca sa fiu in nenumarate feluri: cand altruista, blanda, calma,iubitoare cand agitata, nerabdatoare, nervoasa. Tristetea care i se citeste pe chip, dorinta de a mi se deschide si a`mi arata ce simte, imi trezesc o afectiune ciudata si nevoia de a`l alinta si mangaia. Si imi regasesc caldura, devin optimista, incerc sa fiu mai buna,mai intelegatoare. Sunt inconsecventa. Ii vorbesc despre o posibila fericire sau dimpotriva ii sugerez sa caute iubirea in altcineva, sa renunte la iluzii si fantezii, ii vorbesc despre ce are el nevoie.
Ma asculta atent, apoi imi explica ca nu are nevoie de altcineva,ca pe mine ma vrea si ca timpul o sa le rezolve pe toate.
Dupa un timp ma calmez...reuseste sa ma calmeaze si atunci timpul petrecut impreuna devine placut. Ascultam muzica, bem vin, vorbim despre noi.
O intrebare verosimila se naste: ce vreau eu de la el?
Uneori am senzatia ca stiu.
Vreau si am nevoie sa fiu eu, sa am o libertate a mea. Vreau pe cineva puternic care infrunta viata si o iubeste cu pasiune. Vreau furtuna si liniste, pasiune si romantism.Vreau sa fiu iubita,apreciata pentru acele lucruri bune pe care le fac si atentionata atunci cand gresesc. Vreau toata gama de trairi adunate la un loc...
El imi poate oferi toate acestea?!?
Later edit :
...si cum sa nu il adori ?
atunci cand iti zambeste,atunci cand iti vorbeste frumos,cand iti sopteste ca te iubeste si te saruta tandru pe frunte,cand te tine strans in brate si te strange atat de tare incat iti dai seama ca nu vrea sa iti mai dea drumul,cand te tine protector de mana,cand se aseaza in bratele tale asteptand sa fie alintat,cand sta la scarpinat ca un motan ce toarce si nu se mai satura...cum sa nu il adori atunci cand te adora ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu