As fi vrut sa nu se intample... sa nu cad iarasi in gaura asta adanca si profunda, ca o prapastie, a gandurilor mele, unde am mai fost candva, as fi vrut sa imi pot rezolva problemele la timpul lor si sa nu le colectionez asa cum un batran isi colectioneaza timbrele
Stai si privesti in gol, in fata ta, si revezi fiecare moment, fiecare secunda, fiecare zi din viata ta pe care o parte din tine nu le vrea, nu vrea sa mai revada inca o data acea durere, vrea sa uite, insa sufletul invinge puterea ta mintala si te face sa-ti reamintesti tot, chiar si micile detalii
Ma plimb singura pe strazi. Sunt ravasita si confuza. Iar, stiu ca e iar… Orasul asta ma sufoca! de fiecare data cand vreau sa iti mai spun ceva... De fiecare data cand vreau sa-ti mai spun o poveste si.. Si atat…
O multime de semne ma sperie : “ STOP, ACCESUL INTERZIS ,PE AICI NU SE TRECE!“… Si eu nici macar nu stiu unde duc strazile astea si nici nu stiu daca dupa colt o sa fie cineva care o sa ma astepte, sa ma stranga in brate si sa imi spuna ca totul va fi bine..sau poate nu e nimeni care sa ma astepte acolo…
Ma simt captiva intr-un spatiu gol, intr-o lume pe care chiar eu am creat-o, o lume pe care mi-am dorit-o atat de mult… dar nu o mai vreau nu stiam ca a fi "Mare" e atat de greu…
Toata lumea tace. Nimeni nu vede. Nici macar nu ma privesc… Si eu merg… Merg iar tu ma opresti si imi spui sa nu-i ascult pe ei. Si eu te intreb atunci “ Care ei, nu vezi ca nu e nimeni?” si tu taci iar eu imi continui drumul…
