miss you mamic...
Love you mom!Acolo sus:*
de la iubire la ura
..e doar un PAS!
Ploua...u nu esti sa ma asculti,ca de obicei tu nu ai timp,sau nu vrei sa asculti!
Cum se poate transforma iubirea in ura?
Intr-o relatie, nu ai de luptat numai cu tine. Lumea intreaga e impotriva. Visele tale se ridica impotriva, viselor lui, o imagine de care te-ai indragostit candva si care nu-ti mai iese din minte acum, ceva ce acum a disparut.. tarandu-te dupa ea, intr-o fictiune care-ti pare a fi salvatoare, cuvintele, nepriceperea noastra in a ne folosi de ele, hormonii, gusturile, vremea, viziunile personale si principiile pe care uneori doar avem impresia ca le avem, impodobindu-ne cu ele pentru a ne ascunde goliciunea interioara.. Si peste toate apare luciditatea care toarna acid peste rani: stii ca finalul nu e prea placut.
Intr-o buna zi, te trezesti ca nu mai suporti...felul in care se comporta, gesturile ce le are, interesele personale, incapatanarea de a nu se lasa niciodata mai prejos, glumele proaste, rautatile venite de nicaieri.(parca nu era asa) Ca te suna prea rar, sau prea des, ca nu ai ce vorbi cu el ,ca e prea rece, prea ironic, prea indiferent, prea interesat doar de nevoile lui .Nu mai suporti. Si asta nu-ti da pace... Sentimentul te devoreaza, iti macina relatia si viata din temelii si te trezesti neputincioasa, fara sa poti apasa un buton magic de "rewind" pana la momentul in care ai gresit, in care ai facut alegerea nepotrivita, in care ai spus un cuvant care nu trebuia spus. Nu poti schimba nimic, nici o culoare, nici o pata din tabloul sumbru care ti se deschide in fata.
Probabil ca,pana la urma sta in natura lucrurilor ca iubirea sa tina doar un timp, mai ales atunci cand nu e inteleasa in acelasi fel de amandoi, insa … atat timp cat sustii ca iubesti de ce sa faci rau? cum poti face rau cand iubesti?cum poti rani persoana iubita?
Lasa! lasa ploaia sa treaca, vocea iubirii intr-o zi nu o sa mai taca, lasa, lasa cerul sa cada, ingerii sa planga pentru ultima data!
Lasa timpul sa treaca, dar totusi incearca sa nu crezi deloc in povesti!
Ma tot intreb ce rost mai are sa te mai zbati din moment ce totul pleaca si vine.. oriunde privesti vezi lucruri trecatoare..pana si sentimentul dispare..
Cum se poate transforma iubirea in ura?
Intr-o relatie, nu ai de luptat numai cu tine. Lumea intreaga e impotriva. Visele tale se ridica impotriva, viselor lui, o imagine de care te-ai indragostit candva si care nu-ti mai iese din minte acum, ceva ce acum a disparut.. tarandu-te dupa ea, intr-o fictiune care-ti pare a fi salvatoare, cuvintele, nepriceperea noastra in a ne folosi de ele, hormonii, gusturile, vremea, viziunile personale si principiile pe care uneori doar avem impresia ca le avem, impodobindu-ne cu ele pentru a ne ascunde goliciunea interioara.. Si peste toate apare luciditatea care toarna acid peste rani: stii ca finalul nu e prea placut.Intr-o buna zi, te trezesti ca nu mai suporti...felul in care se comporta, gesturile ce le are, interesele personale, incapatanarea de a nu se lasa niciodata mai prejos, glumele proaste, rautatile venite de nicaieri.(parca nu era asa) Ca te suna prea rar, sau prea des, ca nu ai ce vorbi cu el ,ca e prea rece, prea ironic, prea indiferent, prea interesat doar de nevoile lui .Nu mai suporti. Si asta nu-ti da pace... Sentimentul te devoreaza, iti macina relatia si viata din temelii si te trezesti neputincioasa, fara sa poti apasa un buton magic de "rewind" pana la momentul in care ai gresit, in care ai facut alegerea nepotrivita, in care ai spus un cuvant care nu trebuia spus. Nu poti schimba nimic, nici o culoare, nici o pata din tabloul sumbru care ti se deschide in fata.
Probabil ca,pana la urma sta in natura lucrurilor ca iubirea sa tina doar un timp, mai ales atunci cand nu e inteleasa in acelasi fel de amandoi, insa … atat timp cat sustii ca iubesti de ce sa faci rau? cum poti face rau cand iubesti?cum poti rani persoana iubita?
Lasa! lasa ploaia sa treaca, vocea iubirii intr-o zi nu o sa mai taca, lasa, lasa cerul sa cada, ingerii sa planga pentru ultima data!
Lasa timpul sa treaca, dar totusi incearca sa nu crezi deloc in povesti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)