...u stii ca nimeni nu e stapan pe nimic si ca totul e o iluzie?...cand intalnim pe cineva avem impresia ca tot universul este de acord, cu toate acestea daca ceva e gresit nimic nu ramane.
Am inteles ca lumea e rea invidioasa si egoista, am inteles ca fiecare e pentru el iar unii se folosesc de orice pentru a ajunge acolo unde isi doresc, ca apoi sa uite de unde au plecat candva...
De ce continuam sa luptam uneori pentru ceva inutil? Cand vom intelege ca in dragoste nimeni nu poate lega pe nimeni, fiecare dintre noi e raspunzator pentru ceea ce simte si nu putem da vina pe altul pentru asta.Cum pot sa stiu de ce ma agat de ultima zdreanta din vesmantul sperantei, care e rupt si s-a spulberat in vant?
Cine ar putea sa imi smulga radacinile tale crescute pana in adancurile mele?Ai tras un colt de umbra si mi-ai luminat drumul.Degeaba! De acum s-a prabusit temelia tuturor faptelor noi...imi lipseste indemnul, scopul, nadejdea, rasplata, increderea., multumirea, visul..tot...toate, toate par sterse.
Am impresia ca am trait cateva vieti pamantesti atat imi e de greu sufletul!
Acum stiu ca nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie sa o rupem! Nu imi mai e frica sa fac un pas mare, sa merg mai departe....o prapastie nu se poate trece din doi pasi mici!
Am impresia ca am trait cateva vieti pamantesti atat imi e de greu sufletul!
Acum stiu ca nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie sa o rupem! Nu imi mai e frica sa fac un pas mare, sa merg mai departe....o prapastie nu se poate trece din doi pasi mici!
Am vazut ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic, avand totul! Am obervat ca uneori platim mai mult pentru lucrurile pe care le primim gratis, acele lucruri pe care de multe ori nu le pretuim...Lumea este in mainile celor care au curajul sa visezi si sa-si asume ricul de a trai propriile vise! Iar viata? Viata trebuie traita asa cum este, pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati:)
"la poarta casei tale veghea deja dragostea"
