aceiasi stare

si ca de fiecare data..aceiasi stare,acelasi sentiment necunoscut...aceleasi intrebari fara raspuns...aceleasi lucruri analizate poate prea mult,cred k le dau cam multa importanta...ciudat,cum stau pe ganduri,meditand,analizand..
...am momente cand simt ca ar trebui sa ma retrag din povesteal asta,ar trebui sa ma indepartez,(simtindu-ma in plus in povestea lor de dragoste),un obstacol sau poate doar un obiect...nu mai incerc sa ma compar cu ea,diferenta de ani,modul de gandire spune tot...nu mai incerc sa ma schimb,cn ma place si ma iubeste ma accepta asa cum sunt nu?...fiind o persoane destul de visatoare,imi vine greu sa revin mereu la realitate,la lumea cruda si viata asta parsiva...doar gandul si speranta ca va fi bine imi da putere...visand la o viata mai roz,la fericire,iubire,vise implinite si realizari.
Am invatat ca daca nu risc, nu castig,dar si ca daca ma arunc fara sa fiu cat de cat sigura, sufar..
M-am maturizat mai devreme decat as fi vrut si am invatat ca nimic nu e perfect si ca viata e nedreapta..
"De ce esti trista iubita?”
„Pentru ca nu am motive sa fiu vesela..”
„Ei...Viata e frumoasa si trebuie traita din plin!”
„Da stiu, dar faptul ca e frumoasa, astazi nu e suficient pentru mine..”..poate maine.."

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel d langa tine pentru ca aceasta e singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.Aminteste-ti sa spui “te iubesc” partenerului si persoanelor pe care le indragesti ,dar mai ales sa o spui din inima.O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acele moment,pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.!

ora 2:15

....si ochii nu vor sa se inchida...gandurile nu vor sa incetineasca din drumul lor fara tinta...visele nu vor sa se piarda..strigatul meu de supravietuire nu vrea sa se opreasca.....insa puterile mele dau semnale de oboseala, probabil e cam mult si pt mine...maine e craciunul,defapt azi,e trecut de ora 12 ....
Primul craciun fara ea....imi e asa dor...dor de mama, fiinta care mi-a dat viata, care m-a indrumat si a avut mereu grija de mine, cea care m-a iubit indiferent de ce faceam....ma simt asa singura...sentimentul acela cand crezi ca esti a nimanui, nu ai pe nimeni aproape...probabil si faptul ca am fost dezamagita ma aduce in starea asta...am crezut, am speram, am visat dar in zadar...nu stiu de ce visele imi sunt spulberate....dar stiu ca si deziluziile isi au rostul lor in viata, ma trezesc din vis:|

prea tarziu...imi e asa dor:-<

Scriu aceste randuri cu ocazia tuturor zilelor in care ar fi trebuit sa ii vorbesc...vreau sa iti multumesc pentru toate cate ai facut pentru mine si pentru cate ai indurat din cauza mea,vreau sa iti multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine atunci cand am avut nevoie de tine,pentru ca m-ai iubit in clipele in care nu meritam si te-ai chinui sa ma cresti.Imi amintesc ca ma sarutai si ma imbratisai chiar daca erai trista,sau iti era rau,tu tot imi zambeai.Te apreciez pentru toate sacrificiile pe care abia acum le inteleg,acum cand e cam tarziu...Iarta-ma draga mama ca asa tarziu mi-am dat seama ca ai avut momente in care ai suferit pentru fericirea mea,te rog iarta-ma ca te-am facut sa plangi,imi pare rau pentru clipele in care nu te-am ascultat si pentru momentele in care ti-am iesit din cuv.In fiecare zi ma tot intreb de ce,de ce nu mi-am dat seama?de ce nu am facut mai mult?...Off mamic,am atata nevoie de tine.. de imbratisarea ta,de vorbele tale,tu esti apararea mea,tu ai fost intotdeauna totul pentru noi.
... te-am pierdut...ingerii din cer mi te-au luat,fiind un suflet bun,nevinovat....Lacrimile nu-ti pot sterge amintirea......Ai ales un drum pe care nu exista suferinta,nici durere…imi e foarte greu sa accept,esti acolo sus printre ingeri,mi-a ramas doar amintirea ta…..Uneori viata e asa de neinteles,ea nu te iarta iar tu nu ai de ales...insa…da,stiu...Independent de noi :"Viata merge inainte !"

Esti prezenta in fiecare rugaciune,Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru tot ce esti si ai fost si pentru tot ce ai facut pentru mine....regret nespus de mult ca nu am facut mai mult atunci cand trebuia si ca nu am apucat sa iti spun cat de mult te iubesc..."Mi-as fi dorit sa fiu copilul ideal dar nu pot da timpul inapoi,insa ma voi stradui ca pe viitor sa fii mandra de mine,acum esti ingerul care imi lumineaza calea"

Totul e rece

…devenea rece, mainile ii inghetasera, simtea cum iarna ii intra usor in suflet, nu vroia sa o lase, dar era prea tarziu, buzele putin vineti erau cuprinse de ger. Abia putea sa sopteasca ceva, se uita la stele, la cerul pe care luna statea de straja…atat de senin. Atata lumina si umbre. Ce cauta afara cand caldura era inauntru? Flori de gheata impodobeau ferestrele, fumul iesea pe cosurile caselor…cativa caini se auzeau in departare. Era centrul vechi al orasului. Vroia o plimbare, o reimprospatare a memoriei, uitase totul…dintr-un simplu accident. Simtea ca sufletul ii era ruine, nu stia de ce se intamplase asta, de ce ea care nu demult zambea acum i se citea pe fata deruta. Inchise ochii si incepura sa ii revina franturi din zilele de dinaintea amneziei, era cu el. Tresari, inima ii batea mai tare, o lacrima incepu sa curga…nu avu puterea, se transforma in gheta, usor, usor…Inchise, din nou, ochii…il tinea de mana, il vedea ca si cum ar fi fost in fata ei, dar dintr-o data disparu…Stia ca era o iluzie. Reveni la normal, avea ochii deschisi..dar era oarba, acea orbire care nu o facea sa mai vada nimic in jur, un adevarat calvar de ceata…Se invartea in cerc, acum stia de ce ii era frig, avea doar rochia cea rosie pe ea. Stia…plecase sa reinvie acel suflet mort. Tremura de frig, incetul incepu sa alerge pe strazi spre casa…se impiedica de vise spulberate, dar le trecea cu vederea, se ridica si mergea inainte. Ajunse…usa era intredeschisa. Curioasa intra oarecum speriata, o astepta prietena ei cea mai buna, ii cazu in genunchi in brate si plangea. In sfarsit isi deschise inima…devenea om. Cuvintele incepura sa curga precum vinul rosu intr-un pahar, orele treceau fara incetare si somnul venea pe furis…se intise pe canapea…adormi adanc visand spre maine, uitand ce a fost azi.

Copilul din minte

Ma scufund incet sub ape

Simturile mi se ascund dincolo de ploape

Ating cu varfurile degetelor oglinda apei

Visul asta este usa din pragul nebuniei

Nu uita de unde ai plecat!nu e un loc pe harta

Mai bine zis,nu te uita pe tine cum erai odata

Intr'un ocean de probleme si griji...indiferenta e o barca

Trag,dau drumul,inspir,expir

Retraiesc visele de cand eram copil

Nu tineam nimic in mine,aveam ochii plansi

Multa durere se aduna acum in pumnii stransi

E din ce in ce mai greu sa tin capul sus

Intre prezent si trecut timpul pare a fi mort

Ma scufund incet sub ape

O mana de copil ma trage in sus

Ma salveaza de la moarte.

Vocea mica din capul meu despica in bucati ce e greu

Aplica o logica simpla,el e mereu fara frica
Sa intins coarda, fuge..nu il prind

Intens traind sau iubind

Incerc sa retez din timp exagerari in ceea ce simt

Lui nu'i trebuie mult sa se aprinda

Eu sunt calculata,el ia calculele in ras

Neastamparat creaza probleme in plus..E dus

Danseaza printre obstacole

Eu incerc sa ma balansez

El vede miracole

Spuse unei vointe mai mari

Cred ca vre'un drac sa ascuns

Printre ideile minti mele,anapoda

Nu voi ceda, pot dar nu vreau sa'l scap

Cand lantul se strange prefer sa'l am pe el in cap

Copilul nazdravan ...O ardeam lejer

Aveam timp si loc de aici pana la cer

Aveam lumina pe chip si foc in priviri

Incercam sa nu traim doar din amintiti...

Sa cresc m'am grabit nitel

Desi stiind ca nu o sa imi placa

Timpul sa grabit si el
Devenit ce vreau,adica un om mare

Pe drum merg si lupt Ma port ca atare

Sunt tot mai rezervata in cuvinte

Nimic nu mai e ca inainte

Detalii nu ma obosesc sa tin minte

Zambesc mai putin,zambesc ca sa ascund armele pe care le detin

Plang mai des,daca ma intrebi,eu iti raspund ca fac bine

Lacrimi nu ies,visele sunt tot aici,vreau doar sa ajung la ele

Pentru ca am invatat sa lupt,la ideea ca e mai bine asa

Multi agatati se tin,Eu m'am lasat sa cad Vreau sa fiu iar copil

Hai joca'te cu mine putin!!!

L'am uitat intr'un album undeva prin dormitor

Caci m'am grabit sa pasesc prea rapid in lumea lor

Ma ascund si il chem cand am nevoie de un sfat

El e salvarea de la inec

Copilul zvapaiat

Pastrez doua minti intr'una

Copilul din mine se tine de sotii intruna

Invincibili impreuna,invizibil dar nu'i pierd urma

Pe el il pastrez ïntodeauna...

Lipsita de vlaga, usor agitata

Ii apare iar absenta lui repetata

Un gand o apasa, un altul o minte

Incet incet, o strapung acele juraminte

Cuvinte spuse'n taina, fara vreun rost

Au inghetat o parte din ea! ce cost!

O doare ca doar in vis il mai atinge

O lacrima rece obrazul i'l stinge

Cu ce gresise ea? ce vina avea?

Raspunsul era nul.. si el o stia!

Totusi ceva pentru ea mai simtea

Chiar daca alta acum il saruta

El tot gustul buzelor ei il avea

Voia sa uite tot! s'o ia de la'nceput

Dar ca si ei, ii era imposobil de trecut

Erau atatea secvente ce doar ei le'au stiut

Insa el a ales alta cale, de neconceput.

Si iata ca'ntr'o buna zi s'au reintalnit

Ea, cu privirea'n jos, in fata lui s'a oprit.
Se simtea mai frustrata ca oricand!

De data asta ii spunea "te iubesc" in gand.

In clipa urmatoare baiatul a strans'o de mana

A privit'o'n ochi, regasind dragostea pura.

Au preferat sa'si lase amintirile sa vorbeasca

Sa se imbratiseze, printre lacrimi sa se priveasca

Ajungand la cea mai dulce amintire

Cand pe malul marii si'au jurat iubire

Fata, usor impulsiva n'a mai rezistat!

L'a strans puternic in brate si l'a sarutat

Suspinand apoi, oftand, l'a intrebat:

"De ce ai plecat?" iar el.. cu un zambet

A adaugat: "suntem aici, repet!

Nu puteam sa mai traiesc fara suflet."

Priveste in jurul tau

Privesti in jurul tau si vezi cum totul se farama pe langa tine.Te intrebi ce rost mai are sa te mai zbati din moment ce totul pleaca si vine, oriunde privesti vezi lucruri trecatoare, pana si-un sentiment dispare.In sufletul unui om nu mai exista mila, iubire, durere, toate acestea au murit si te intrebi de ce oare?Cand stii ca tu insuti nu esti asa..si ca tu inca mai poti iubi si vrei sa schimbi ceva in lumea ce ne-nconjoara dar nimic nu se schimba.Asta e lumea..lumea mea si a ta.Ai vrea sa schimbi cursul istoriei..te crezi un fel de Dumnezeu sau ce?.Nu esti capabil nici macar sa vezi ce te-nconjoara, crezi ca iadul incepe si te mai miri de ce lumea pentru tine e asa de neagra si mai vrei sa o si schimbi! Cand tu nu poti sa gandesti, cand nu iti mai vezi trupul in intuneric si te minti. La fiecare privire aruncata in oglinda vezi alta fiinta, una buna alta rea.Tu te sperii pana si de umbra ta, te sperii de noi si vrei sa schimbi totusi ceva. Ar trebui sa ai mai multa grija pe unde calci ca poate iadul vine si nu se stie cand cazi.si te trezesti dintr-un cosmar transpirtat si cu o frica stranie.Purtat de vise te lasi. si auzi soapte si te trezesti.apoi te prefaci ca nimic nu s-a intamplat desi tu tremuri, caci esti om si nu ai cunoscut nemurirea si poate nici placerea iar in nenumarate randuri te doare pana si inima pentru ca nu poti spune de fapt ce te framanta, ce te doare.Este atat de greu sa spui de fapt ca tot ceea ce se intampla este cosmarul unei nefiinte, oare? Ca este cosmarul unui demon ce te bantuie si fara liniste iti sopteste in fiecare moment sa pleci.Te intrebi unde iar curiozitatea ta creste si mergi cu el si te duce-n paradis unde treci de pragul sacru al unui suflet pur ce il aveai pana l-ai cunoscut pe el.Caci el te-a vrajit si tu te lasai dusa de parfumul lui, il admirai, stiai ca nu il poti avea, erai mintita, ceva in tine il dorea, cersea macar putina iubire din partea lui.Dar el nu te lasa, acum ti-ai dat seama de fapt ce ai facut.Ca ai cazut intr-o mare plasa si vezi ca tot ce te-nconjoara e schimbat, e mort! Ai vrea sa readuci la viata propriul tau suflet ce a murit si el o data cu tine cand te-ai lasat de el mintita.Iar un gand crancen te bantuie si ai vrea sa iti revii, dar brusc te trezesti in acelasi loc uitat, intre aceeasi patru pereti, deasupra acoperisului udat de mii de lacrimi ale ingerilor ce dupa tine plang si vor ca tu sa pleci cu ei acolo sus in nori si te indeamna ca sa calci dincolo de tot ce tu te-astepti sa vezi....apoi fara sa iti dai seama mori...

Stiu, pentru ca am invatat

Eu stiu k avem timp pentru toate.Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam ca am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa ne alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa primim lectii si sa le uitam, avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem.Avem timp pentru toate.Insa nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim.Am invatat unele lucruri in viata ! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca., tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese, ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi; ca nu conteaza CE ai in viata, ci pe CINE ai .. Am invatat ca si atunci cand auzi un nu, inca mai speri la un da; ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute.Dupa aceea, insa, ar fi bine sa ai ceva de spus. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci; ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva. Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete; ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde... S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi; ca poti continua inca mult timp, dupa ce ai spus ca nu mai poti; ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate; ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata insar nu am dreptul sa fiu si rea; ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul; ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta; ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti; ca indiferent cat de mult suferi lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta; ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.; daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc; ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.Am invacat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata; ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc; ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta; ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti;Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede ... ;ca este prea greu sa-ti dai seama, unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubita. Am invatat ca parintii mei si`au facut treaba asa cum au stiut ei mai bine; Am invatat ca sunt cu adevarat iubita doar atunci cand nu`i nimeni in preajma mea; ca atunci cand dai ceva iti este dat inapoi inzecit ... iar uneori chiar deloc. Am invatat ca dulcele nu`i atat de dulce daca nu gusti si amarul; ca niciodata nu stii ce ai, pana nu pierzi acel ceva. Am invatat ca increderea este mult mai importanta decat monogamia iar cele mai importante caracteristici ale tale sunt inima.....