Am cunoscut-o mai demult. prin a patra. Nu stiu , nu inteleg cum de n-am descoperit fata potrivita, cea mult cautata, abia acum. Cand sunt langa ea simt ca parca alta inima bate-n mine. Daca ar sti cat de mult o stimez....stiu ca a fost prietena cu V, stiu ca a avut prieten in tabara...DA stiu si toate acestea nu schimba cu nimic drumul inimii.
- Sunt extrem de fericit, am petrecut revelionul cum nu ma asteptam. Sa fi inteles oare sentimentele mele fata de ea?
- Sunt tare trist,orasul parca e pustiu...fara ea totul e pustiu,din toate semnalele nu vrea sa mai stie de mine
Tot timpul ma gandesc la ea, noaptea adorm greu, o visez. Toate acestea nu imi arata decat un lucru.. imaginea ei, mi-a patruns in minte unde si-a gasit o gazda convenabila, pe care nu vrea sa o mai paraseasca. Si inima! Da si ea tine tot de dansa!
Sunt fericit au trecut cateva saptamani.. o iubesc din ce in ce mai mult. Sunt atat de fericit cand imi zambeste... In tot acest timp m-am simtit minunat, cu cateva exceptii. As dori... sa ii marturisesc ca o iubesc,dar nu am curaj. Toate planurile pe care mi le fac pentru acea clipa, mi se spulbera odata cu curajul cand o vad:(
- O iubesc nespus de mult...O despartire de neuitat!
Iata ca dupa un timp ce a trecut revin si scriu, iarasi. As fi dorit sa scriu ceva mai vesel dar din pacate tristetea nu ma lasa sa fac acest lucru.
Acest carnetel e cel mai bun prieten la ora actuala, e singurul in fara caruia imi pot deschide inima.
Iubesc o fata...o fata care mi-a cuceritit inima, am vorbit cu ea aproape jumatate din an si am pretrecut impreuna cele mai frumoase clipe din viata mea. Atunci cand eram departe unul de altul inima mea o chema, tanjind dupa acele clipe fericite. Dupa doua zile ce le-am petrecut departe de ea, m-am intors in oras unde in loc sa imi gasesc iubirea din nefericire gasesc vesti care ma intristeaza, ma scoate din sarite si crezendu-ma inselat si tradat am..................................
Acum sunt singur si-mi plang suferintele. Cui sa-mi descarc sufletul? Stau si meditez cat de cruda poate fi viata. Nu imi vine sa cred ca totul a luat sfarsit. Pur si simplu refuz sa cred ca acesta fiinta , care a trezit in mine cele mai puternice sentimente si care crezusem ca ma iubeste, acum sa devina indiferenta fata de sentimentele mele sau poate chiar sa ma urasca.
Nu pot!nu vreau sa pot concepe o astfel de viata. Oare chiar nu intelege ca regret cele intamplate? Eu i-am dat poza inapoi si a crezut ca o dispretuiesc; dar ea a refuzat sa primeasca poza care suprinde un aspect din cele mai frumoase clipe din viata mea ,a refuzat pur si simplu. Eu atunci ce sa cred? Ca tine la mine nu? Cum sa poti crede acest lucru?... Aici inchei, sperand sa pot scrie intr-un scurt timp lucruri mai vesele...
Am citit acest carnetel al tau si am inteles, aproape tot ce ai vrut tu sa exprimi in el.Ai spus ca ma iubesti. Nu e oare prea mult? Si eu te-am simpatizat, te-am stimat cel mult, dar nu pot sa spun ca te-am iubit deoarece cred ca e un cuvant ce exprima mult mai mult decat vreau sa spun eu.
In tot timpul prieteniei noastre te-ai purtat frumos cu mine cu unele excepti cand nu ma lasai sa plec pana nu obtineai ce doreai. Poate ca am sa regret aceasta despartire dar acum este necesare.
Adevarat e faptul ca inapoierea fotografiei m-a afectat mult, chiar foarte mult. In acel moment totul se invartea in jurul meu. Zici ca am interpretat gresit gestul dar daca te gandesti bine iti dai seama ca orice fata gandea la fel. In acel moment m-am simtit jicnita, in mandria mea de fata sincera (cred ca ai observat ca nu te-am mintit niciodata, chiar daca adevarul era suparator) am inteles in acel moment ca ma dispretuiai atat de mult incat nici ca amintire nu vroiai sa ma mai pastrezi. Oricum prietenia noastra a fost oarecum frumoasa. Tu te-ai purtat frumos cu mine si iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.
Daca imi dai voie am sa iti pastrez inelul si medalionul ca amintire si te rog sa imi dai daca vrei o fotografie...
Eu am sa iti inapoiez fotografia sa o ai ca amintire si sa-ti aduci candva aminte ca ai avut o prietena daca nu tocmai buna, macar...?!
Din cate ai citit pana acum cred ca ai inteles ca nu mai suntem prieteni. Poate nu trebuie sa iti spun dar...acum plang! ia-o cum o vrei, insa sa nu ma consideri josnica.
In incheiere tin sa te rog sa ma ierti, daca ti-am gresit si te rog sa nu imi porti pica. Incearca sa ma uiti (cum voi incerca si eu) si daca poti ofera aceeasi simpatie altei fete, care poate va beneficia mai mult...
P.S Tin sa te anunt ca motivul despartirii noastre nu a fost P... sau oricare altu!
Am crezut ca e mai bine ca prietenia noastra sa se termine aici, decat mai tarziu cand o sa fie mai greu. Te rof ffff..mult sa ma ierti. Te sarut pentru ultima oara!. A... Adio!
Va urma...
De atunci au trecut ani, ani buni, ani in care au fost totusi impreuna, ani in care s-au casatorit, in care au dat nastere la doua fete, ani in care si-au construit propia casa, au plantat proprii copaci, au intemeiat o familie frumoasa si fericita.A fost acea iubire pana la moartea \... Mi-as dori sa am parte iar de aceasta familie dar stiu ca nu se mai poate, insa sper ca familia ce o sa mi-o intemeiez sa fie la fel de frumoasa
De atunci au trecut ani, ani buni, ani in care au fost totusi impreuna, ani in care s-au casatorit, in care au dat nastere la doua fete, ani in care si-au construit propia casa, au plantat proprii copaci, au intemeiat o familie frumoasa si fericita.A fost acea iubire pana la moartea \... Mi-as dori sa am parte iar de aceasta familie dar stiu ca nu se mai poate, insa sper ca familia ce o sa mi-o intemeiez sa fie la fel de frumoasa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu