Ai luat toate lucrurile obisnuite ale vietii de zi cu zi si m-ai facut sa ma simt deosebita,stiu ca orice se va intampla in viata, datorita tie, valorez ceva...
ITI MULTUMESC!
Multumesc ca m-ai burdusit cu poezioare si cantecele care sa-mi ajunga pe viata.
Multumesc ca mi-ai aratat pentru prima oara un apus de soare
Si ca te-ai plimbat cu mine prin ploaia care siroia
Si ca am strabatut impreuna, iarna geroasa si plajele care scartaiau sub talpi
Multumesc ca m-ai lasat sa aduc acasa pietre si scoici
Multumesc pentru trairea emotionanta de a fi vie..
Iti multumesc ca m-ai asteptat la poarta scolii, ca l-ai pus la punct pe Baiatul cel Groaznic, ca mi-ai pus "dulce" in saculetul cu mancare, ca mi-ai explicat cum se face Scaderea si ce e cu Tabla inmultirii
Iti multumesc ca mi-ai indulcit oreionul (desi credeam ca asta e sfarsitul meu) ca ai fost intotdeauna acolo cand am avut nevoie de tine
Multumesc pentru cuvintele tale"Straduieste-te.Munceste din greu.Si daca nu reusesti, indreapta-ti atentia spre altceva" M-au scutit de multa suferinta...
Multumesc pentru ca nu mi-ai aruncat niciodata in fata:"Ti-am spus eu"MA rog...destul de rar
Multumesc ca ai fost intotdeauna acolo, fara sa te impui, fara sa ai pretentii...Acolo, disponibila la orice ora pentru un sfat contra tusei, pentru ortografie, carti bune, pete, Mozart, cadouri pentru prieteni, cum se folosesc bibliotecile, idei pentru cuvinte incrucisate si toate celelalte.
Intotdeauna acolo daca e nevoie, pentru umarul pe care sa plang, pentru ca am cui sa spun vestea, cineva cu care sa rad de ce e caraghios, cineva cu o rezerva inepuizabila de dragoste....indiferent de ce am facut...intotdeauna..
Iti multumesc pentru ca ai suportat insuportabilul, pentru ca ai reusit sa faci ceva din nimic, pentru ca ne-ai iubit cand eram absolut de neiubit.
Iti multumesc ca ai castigat bani cu care sa ma cresti
Multumesc mamic, ca ai facut ca vremurile grele sa para usoare, ca m-ai indemnat sa continui si sa termin ce am inceput, ca te-ai chinuit sa rezolvi cu mine miile de probleme la matematica, ca m-ai lasat sa am parerile mele-atata vreme cat am stiut sa mi le sustin, ca m-ai salat sa cresc si sa zbor libera
LASATA SA FIU EU
Din prima clipa in care m-am nascut, ai insistat sa fiu eu insumi si nu o extensie a ta si a lui Tata-ca nu m-am nascut doar pentru ca tu sa ai ce organiza sau chiar iubi
Dragi parinti...multumesc ca mi-ati dat libertatea sa va iubesc
Va multumesc ca v-ati interesat-- fara sa ma iscoditi vreodata
Pentru ca ati fost iubitori-- fara sa ma sufocati cu dragostea voastra
Pentru ca mi-ati cladit un cuib-- dar m-ai lasat sa zbor libera
Va multumesc ca ati deschis toate usile pentru mine--dar niciodata nu m-ati impins cu forta prin ele
Mamele ne pornesc in viata, ne plamadesc existenta.Ne invata sa crosetam pe fara si pe dos.Ne dau tiparele fundamentale..dar cele bune-- asa cum esti tu-- dupa o vreme ne intind andrelele si ne spun:"Uite, asta e lumea, draga mea.Alege-ti niste nunate noi, niste modele noi.Alcatuieste-ti singura viata" ii lasa sa-si picteze singuri tabloul...
ochii verzi...cum sa nu ii crezi?
Ochii verzi apartin unor persoane foarte senzuale. Stiu sa flirteze si le este foarte usor sa seduca.Temperamentali si pasionali, persoanele cu ochi verzi vor reusi foarte usor sa ii atraga pe cei din jurul lor. Pun mare accent pe incredere si respect intr-o relatie, fie ea de prietenie sau de dragoste. Sunt constante si fidele atunci cand sunt convinse ca si-au gasit jumatatea. Au un apetit sexual foarte ridicat si pot fi destul de posesivi. Dragostea este pentru ele o prioritate si nu vor sta intr-o relatie daca aceasta nu va exista.
Sunt persoane ce sunt foarte bine primite in grupurile sociale, indiferent de nivel, deoarece exprima mult optimism, veselie, emanand o atractie invisibila ca a unui magnet.
Sunt persoane profunde care admira chiar si lucrurile cele mai simple din viata. Au capacitatea de a vedea calitatea ce mai buna din oameni si ii apreciaza pentru ceea ce ei sunt si ceea ce ei reprezinta.Au multe vise, si intotdeauna scopul lor este sa le implineasca; nu le place sa lucreze cu jumatati de masura.
Nu sunt excesiv de ambitiosi, dar sunt perseverenti si tenace. Atunci cand si-au fixat un obiectiv il vor urma pana la capat. Stiu sa isi urmareasca scopurile si sunt deosebit de iscusiti in afaceri. Nu pot fi opriti prea usor atunci cand si-au pus ceva in cap. dau dovada de logica si rationalism.
Persoanele cu ochi verzi stiu sa pastreze un secret si sunt in general misterioase, le place sa ii faca pe cei din jur curiosi si ii invaluie intr-un aer de mister. Din acest motiv uneori sunt luate drept nesincere, insa realitatea este ca nu le plac dezvaluirile, nu le place sa ramana descoperite.Din pacate, persoanele cu ochi verzi sunt uneori prea timide si au un defect major si anume instinctul vindicativ. Atunci cand cineva le-a facut un rau, urmarea nu poate fi din punctul lor de vedere decat razbunarea. Sunt orgoliose si nu pot lasa o fapta sa treaca nepedepsita.
As fi vrut sa nu..
As fi vrut sa nu se intample... sa nu cad iarasi in gaura asta adanca si profunda, ca o prapastie, a gandurilor mele, unde am mai fost candva, as fi vrut sa imi pot rezolva problemele la timpul lor si sa nu le colectionez asa cum un batran isi colectioneaza timbrele
Stai si privesti in gol, in fata ta, si revezi fiecare moment, fiecare secunda, fiecare zi din viata ta pe care o parte din tine nu le vrea, nu vrea sa mai revada inca o data acea durere, vrea sa uite, insa sufletul invinge puterea ta mintala si te face sa-ti reamintesti tot, chiar si micile detalii
Ma plimb singura pe strazi. Sunt ravasita si confuza. Iar, stiu ca e iar… Orasul asta ma sufoca! de fiecare data cand vreau sa iti mai spun ceva... De fiecare data cand vreau sa-ti mai spun o poveste si.. Si atat…
O multime de semne ma sperie : “ STOP, ACCESUL INTERZIS ,PE AICI NU SE TRECE!“… Si eu nici macar nu stiu unde duc strazile astea si nici nu stiu daca dupa colt o sa fie cineva care o sa ma astepte, sa ma stranga in brate si sa imi spuna ca totul va fi bine..sau poate nu e nimeni care sa ma astepte acolo…
Ma simt captiva intr-un spatiu gol, intr-o lume pe care chiar eu am creat-o, o lume pe care mi-am dorit-o atat de mult… dar nu o mai vreau nu stiam ca a fi "Mare" e atat de greu…
Toata lumea tace. Nimeni nu vede. Nici macar nu ma privesc… Si eu merg… Merg iar tu ma opresti si imi spui sa nu-i ascult pe ei. Si eu te intreb atunci “ Care ei, nu vezi ca nu e nimeni?” si tu taci iar eu imi continui drumul…
Ady V
Am cunoscut-o mai demult. prin a patra. Nu stiu , nu inteleg cum de n-am descoperit fata potrivita, cea mult cautata, abia acum. Cand sunt langa ea simt ca parca alta inima bate-n mine. Daca ar sti cat de mult o stimez....stiu ca a fost prietena cu V, stiu ca a avut prieten in tabara...DA stiu si toate acestea nu schimba cu nimic drumul inimii.
- Sunt extrem de fericit, am petrecut revelionul cum nu ma asteptam. Sa fi inteles oare sentimentele mele fata de ea?
- Sunt tare trist,orasul parca e pustiu...fara ea totul e pustiu,din toate semnalele nu vrea sa mai stie de mine
Tot timpul ma gandesc la ea, noaptea adorm greu, o visez. Toate acestea nu imi arata decat un lucru.. imaginea ei, mi-a patruns in minte unde si-a gasit o gazda convenabila, pe care nu vrea sa o mai paraseasca. Si inima! Da si ea tine tot de dansa!
Sunt fericit au trecut cateva saptamani.. o iubesc din ce in ce mai mult. Sunt atat de fericit cand imi zambeste... In tot acest timp m-am simtit minunat, cu cateva exceptii. As dori... sa ii marturisesc ca o iubesc,dar nu am curaj. Toate planurile pe care mi le fac pentru acea clipa, mi se spulbera odata cu curajul cand o vad:(
- O iubesc nespus de mult...O despartire de neuitat!
Iata ca dupa un timp ce a trecut revin si scriu, iarasi. As fi dorit sa scriu ceva mai vesel dar din pacate tristetea nu ma lasa sa fac acest lucru.
Acest carnetel e cel mai bun prieten la ora actuala, e singurul in fara caruia imi pot deschide inima.
Iubesc o fata...o fata care mi-a cuceritit inima, am vorbit cu ea aproape jumatate din an si am pretrecut impreuna cele mai frumoase clipe din viata mea. Atunci cand eram departe unul de altul inima mea o chema, tanjind dupa acele clipe fericite. Dupa doua zile ce le-am petrecut departe de ea, m-am intors in oras unde in loc sa imi gasesc iubirea din nefericire gasesc vesti care ma intristeaza, ma scoate din sarite si crezendu-ma inselat si tradat am..................................
Acum sunt singur si-mi plang suferintele. Cui sa-mi descarc sufletul? Stau si meditez cat de cruda poate fi viata. Nu imi vine sa cred ca totul a luat sfarsit. Pur si simplu refuz sa cred ca acesta fiinta , care a trezit in mine cele mai puternice sentimente si care crezusem ca ma iubeste, acum sa devina indiferenta fata de sentimentele mele sau poate chiar sa ma urasca.
Nu pot!nu vreau sa pot concepe o astfel de viata. Oare chiar nu intelege ca regret cele intamplate? Eu i-am dat poza inapoi si a crezut ca o dispretuiesc; dar ea a refuzat sa primeasca poza care suprinde un aspect din cele mai frumoase clipe din viata mea ,a refuzat pur si simplu. Eu atunci ce sa cred? Ca tine la mine nu? Cum sa poti crede acest lucru?... Aici inchei, sperand sa pot scrie intr-un scurt timp lucruri mai vesele...
Am citit acest carnetel al tau si am inteles, aproape tot ce ai vrut tu sa exprimi in el.Ai spus ca ma iubesti. Nu e oare prea mult? Si eu te-am simpatizat, te-am stimat cel mult, dar nu pot sa spun ca te-am iubit deoarece cred ca e un cuvant ce exprima mult mai mult decat vreau sa spun eu.
In tot timpul prieteniei noastre te-ai purtat frumos cu mine cu unele excepti cand nu ma lasai sa plec pana nu obtineai ce doreai. Poate ca am sa regret aceasta despartire dar acum este necesare.
Adevarat e faptul ca inapoierea fotografiei m-a afectat mult, chiar foarte mult. In acel moment totul se invartea in jurul meu. Zici ca am interpretat gresit gestul dar daca te gandesti bine iti dai seama ca orice fata gandea la fel. In acel moment m-am simtit jicnita, in mandria mea de fata sincera (cred ca ai observat ca nu te-am mintit niciodata, chiar daca adevarul era suparator) am inteles in acel moment ca ma dispretuiai atat de mult incat nici ca amintire nu vroiai sa ma mai pastrezi. Oricum prietenia noastra a fost oarecum frumoasa. Tu te-ai purtat frumos cu mine si iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.
Daca imi dai voie am sa iti pastrez inelul si medalionul ca amintire si te rog sa imi dai daca vrei o fotografie...
Eu am sa iti inapoiez fotografia sa o ai ca amintire si sa-ti aduci candva aminte ca ai avut o prietena daca nu tocmai buna, macar...?!
Din cate ai citit pana acum cred ca ai inteles ca nu mai suntem prieteni. Poate nu trebuie sa iti spun dar...acum plang! ia-o cum o vrei, insa sa nu ma consideri josnica.
In incheiere tin sa te rog sa ma ierti, daca ti-am gresit si te rog sa nu imi porti pica. Incearca sa ma uiti (cum voi incerca si eu) si daca poti ofera aceeasi simpatie altei fete, care poate va beneficia mai mult...
P.S Tin sa te anunt ca motivul despartirii noastre nu a fost P... sau oricare altu!
Am crezut ca e mai bine ca prietenia noastra sa se termine aici, decat mai tarziu cand o sa fie mai greu. Te rof ffff..mult sa ma ierti. Te sarut pentru ultima oara!. A... Adio!
Va urma...
De atunci au trecut ani, ani buni, ani in care au fost totusi impreuna, ani in care s-au casatorit, in care au dat nastere la doua fete, ani in care si-au construit propia casa, au plantat proprii copaci, au intemeiat o familie frumoasa si fericita.A fost acea iubire pana la moartea \... Mi-as dori sa am parte iar de aceasta familie dar stiu ca nu se mai poate, insa sper ca familia ce o sa mi-o intemeiez sa fie la fel de frumoasa
De atunci au trecut ani, ani buni, ani in care au fost totusi impreuna, ani in care s-au casatorit, in care au dat nastere la doua fete, ani in care si-au construit propia casa, au plantat proprii copaci, au intemeiat o familie frumoasa si fericita.A fost acea iubire pana la moartea \... Mi-as dori sa am parte iar de aceasta familie dar stiu ca nu se mai poate, insa sper ca familia ce o sa mi-o intemeiez sa fie la fel de frumoasa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)