Despre mine

..cred că... sunt câte puţin din tot ce e bun şi din tot ce e rău pe lumea asta...

•  Puţin descurcăreaţă... de ajuns ca să ies la suprafaţă din probleme de "oameni mari" dar de ajuns ca să mă afund în probleme de "oameni mici"...

• Puţin egoistă... de ajuns cât să las totul pentru a-mi fi mie bine şi de ajuns cât să mă las pe mine pentru a le fi altora bine... 
• Puţin aiurită... de ajuns ca să-mi spună cineva cu capul pe umeri "Aiurită ca tine n-am mai văzut !!" si de ajuns ca să-mi spună unul mai "visator" ca mine " Hey, da' de unde ţi-ai dat seama?"

•  Puţin darnică ... de ajuns cât să dau tot ce am pentru a vedea fericirea pe chipul unui om şi de ajuns cât să tin de ceea ce am pentru a-mi ajunge şi mie şi pentru a mai putea da şi alta data...

• Puţin funny... de ajuns cât să ii fac pe altii să se simtă bine râzând de cum mă comport eu şi de ajuns cât să încep să-mi plâng singură de milă pentru acelaşi motiv...

• Puţin vorbăreaţă... de ajuns cât să nu poţi face faţă avalanşei mele de cuvinte şi de ajuns cât să te rogi să auzi un cuvânt atunci când mă "doboară" liniştea...

• Puţin nebună... de ajuns cât să mă închidă într-un ospiciu când vine vorba să mă îndrăgostesc şi de ajuns cât să îmi dau seama că "Nu tot ce zboară se mănâncă" cum de altfel şi " Dragostea trece prin stomac"...

• Puţin nerăbdătoare.. de ajuns cât să tocesc o pereche de sandale tot plimbându-mă dintr-un colt intr-altul când vine vorba să imi aflu nota la un examen şi de ajuns cât să stau pasivă şi să imi citesc unul după altul, sutele de mail-uri primite în câteva ore, în timp ce aştept acelaşi rezultat...

• Puţin înfumurată... de ajuns cât să cred că domnişoara roşcată cu rochie verde cu paiete şi cizme pescăreşti de cauciuc e mai urâtă decat mine şi de ajuns cât să văd că Lady D. ,dacă ar mai fi trait, ar fi fost cu adevărat o prinţesă pe lângă mine...

• Puţin grasă.. de ajuns ca să strige cu batjocura slăbănoagele după mine dar de ajuns ca să mă vorbească de bine plinuţele...

• Puţin blăndă... de ajuns cât să simţi toata dragostea mea dar de ajuns ca să pot lăsa urme adânci atunci când nu-mi convine ceva...

• Puţin angelică ... atât cât să mă vadă drăcusorii un îngeras şi de ajuns ca să mă vadă îngeraşii un drăcuşor...

Dragul meu, să-mi înţelegi defectele.

-Dacă plâng nu înseamnă că sunt isterică. Înseamnă că sunt vie şi că pot să te fac pe tine să zâmbeşti.

-Dacă sunt nervoasă nu înseamnă că am ajuns la capătul puterilor. Înseamnă că mă pregătesc să fiu femeia bună, blândă şi drăgăstoasă care îţi alină ţie nopţile, le face senine, le scutură de nori sau le pictează în culori de stele.

-Dacă sunt depresivă, înseamnă că am nevoie de liniştea, echilibrul, sângele şi viata ta ca să-mi revin. Înseamnă că atunci când o să-mi revin, o să ţi le intorc inzecit.

-Dacă vorbesc prea mult e pentru că mă simt completată de tăcerea ta. Cuvintele mele sunt banale, dar nu ţintuiesc în durere. Sunt pentru ridurile din colţul gurii pe care ador să le destind. Pentru amuzamentul din ochi, pentru zâmbetul din buze, pentru felul în care incerci să le cauţi semnificaţii şi să le dai atenţie.

-Dacă nu mă satur de tine e pentru că te-aş vrea cu mine o eternitate, iar tu imi promiţi minim o viată. Orele, zilele, săptămânile... sunt măsurabile. Pentru un suflet însetat şi înfometat, clipele nu sunt niciodata de ajuns.

-Dacă tac cu zilele nu înseamnă că e ceva în neregulă cu mine. E pentru că vreau să te privesc vorbind, pentru că vreau să-ţi simt cuvintele cum mă invăluie fără ţinta, pentru că pari atât de naiv când te străduieşti să imi înţelegi tăcerea.

-Dacă iţi refuz braţele noaptea, e pentru că aş fi de acord să mă sufoci cu totul. Deja mi s-a tăiat respiraţia...

-Dacă ţi se pare că sunt credulă e pentru că am incredere oarbă în cuvintele tale.

-Dacă sunt posesivă e pentru că am făcut un cult din obiectul iubirii mele. Nimeni nu are dreptul să mă oprească din dorinţa de a fi singura si unica ta iubire.

-Dacă stau cu orele la shopping e pentru că încerc să-mi dau seama cum e să stai cu orele savurând o bere cu amicii.

-Dacă te intrebi cum de o bună parte din finanţe se îndreaptă cu paşi siguri către farduri, e pentru că, cu orice preţ, trebuie să iţi par frumoasă. Frumoasa ta, dar nu a lumii...

-Dacă petrec prea mult timp în fata oglinzii, înseamnă că mă îngrijorează gândul că vreodată ai putea să nu mă mai găseşti minunată.

-Dacă sunt prea afectuoasă, e pentru că nu îmi place să fiu oricum. Iar mai simplu şi natural de atât chiar nu pot fi.

-Dacă sunt puţin nesigură, e pentru că din când în când am nevoie de confirmări care să-mi amintească că sunt plină de incredere în mine şi în tine. În noi amândoi!

-Dacă sunt vulnerabilă, e pentru că nu pot să fac întotdeauna pe scorpia de gheaţă.

-Dacă ţi se pare că vreau sa-mi dai întotdeauna dreptate, e pentru că îmi este ciudă să recunosc că ar putea să fie tocmai invers.

-Dacă mă uit atât de fix în ochii tăi nu o fac pentru reproşuri, ci ca să-mi rezem capul de pieptul tău şi să simt cea mai intensă şi cuceritoare căldură emanată de vreo fiinţa omenescă.

-Dacă vreau cu atâta insistenţă să fugim într-un concediu e pentru că imi este grozav de dor de tine şi de începutul nostru.

Pentru ce trăim?

Pentru ce trăim dacă nu pentru iubirea celorlalţi? Pentru ce trăim dacă nu pentru a lumina viaţa celui de lângă noi? Ce rost mai au toate dacă la sfârşitul zilei nu simţi că tu contezi pentru cineva? De ce să îţi baţi capul căutând probleme când te poţi bucura de armonia din viaţa ta?
  Nu vreau să pară ca un basm unde cei buni triumfă întotdeauna, iar cei răi sunt pedepsiţi de fiecare dată...experienţele noastre sunt mult mai vaste, cu răsturnări de situaţii la fiecare pas şi de fiecare dată cu un final neaşteptat.
  Un lucru este însă adevărat in orice caz: trăim viata pe care ne-am ales-o!Mai mult decât atât, decupăm doar o parte din realitatea înconjurătoare, partea noastră de realitate.Dacă am vedea şi partea celuilalt de realitate nu ne-am mai simţi atât de nedreptăţiţi, nu i-am mai judeca atât de uşor pe ceilalţi şi nu am mai avea impresia că adevărul se află în mâinile noastre, doar în mâinile noastre.....
  Din păcate asta este crunta realitate...ne gândim numai la noi, la binele nostru...întotdeauna doar noi suntem victima celorlalţi...nu-i adevărat cu toţii suntem victime...suntem propriile noastre victime....
  Unii dintre voi or să spună că ei ştiu toate astea numai că nu le pot pune în aplicare din cauza prostiei celorlalţi.Şi atunci ce faceţi, vă resemnaţi şi staţi tot în prostie?...un pretext plin de laşitate!
  E greu cu adevărat, trăim într-o lume duală, între alb si negru, între mult şi puţin, între mare şi mic, între frumos şi urât.Dar din toate acestea se naşte deliciul pentru viaţa, să găseşti un pic de alb în întuneric, să poţi da mult din puţinul tău, să trăieşti o bucurie mare dintr-un lucru mărunt, să vezi frumuseţea acolo unde numai urâtul îşi are loc.
  Pentru ce trăim dacă nu pentru a arăta celorlalţi lumina în întuneric?Ce rost mai are viata dacă nu te poţi dezlipi de nimicurile tale pentru a împlini visul cuiva?De ce să îţi baţi capul după lucruri pe care nu le vrei cu adevărat?De ce ne dorim atâtea lucruri inutile?

Femeia

'' FEMEIA '' pe care tocmai vrei s-o întrebuinţezi a fost făcută din iubire, şi de aceea nu poate funcţiona fără acest combustibil.Aşa că ai grijă să-i faci mereu plinul.;) 

•  Dacă o iei în braţe, nu uita să repeţi constant gestul. Reacţionează la fel de minunat la sărutări şi mângâieri, ba chiar la cuvinte calde şi simple. 
• Când e tristă, încearcă să o faci să zâmbească. Dacă nu ştii cum, fă dragoste cu ea..., va avea apoi cel mai frumos zâmbet. 
• Nu lovi niciodată o femeie, căci vei înceta să mai fii bărbat şi vei deveni o jigodie, chiar şi pentru copiii tăi. Ei nu vor uita niciodată că ai bătut-o pe mama lor…
•  Femeile, chiar şi cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple – o floare, chiar şi una sălbatică, le dă atâţia fiori cât un bărbat nu poate înţelege…
•  Să nu uiţi de ziua ei, de 1 Martie şi de 8 Martie, de ziua căsniciei, dar, neapărat, măcar o dată, într-o zi oarecare, din banalul motiv că ţi-e dragă… vinerea asta nu uita să-i duci o floare, poate chiar pe cea care-i place ei, nu pe cea care s-a găsit la colţ… 
• Iubeşte-o dimineaţa şi vei fi şi tu fericit.... abia pe la ora prânzului îţi vei da seama de ce iţi merg toate atât de bine şi de ce abia aştepţi să ajungi din nou acasă, chiar şi după ani buni împreună. 
• Nu intra peste ea în baie şi nici n-o pândi când se aranjează! Cele mai multe femei preferă să le vezi doar în varianta finală. Respectă-le misterul şi… jumătatea de oră de stat în baie foloseşte-o pentru micile tale plăceri „vinovate”, oricare ar fi ele.
• Nu uita niciodată că femeia are nevoie să-i spui cât e de frumoasă, cât îţi e de dragă şi cât de tare-ţi lipseşte. Când vei uita aceste mici detalii, viaţa ta va fi tot mai seacă şi mai lipsită de noroc, căci nici unui bărbat nu-i merge bine fără un suflet-pereche lângă el.
•  Nu te îngrijora că piesele din care e făcută femeia se mai deteriorează şi îşi mai schimbă aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însă e preferabil să observi că şi piesele tale suportă exact aceleaşi transformări...
• Respectă-i familia, prietenele bune şi pe colegii de serviciu. Armonia se instalează mai ales atunci când eşti primul care o practică… Cu cât eşti mai sociabil şi mai plăcut de lumea din jurul ei, cu atât vei fi mai iubit şi mai respectat… 
• N-o transforma în sclava ta, chiar dacă ea îţi face cu dragoste şi mâncare, şi masaj la picioarele obosite, şi… lista de cumpărături. Ajută măcar în micile treburi administrative şi îi vei putea cere orice în schimb… 
• N-o umili şi n-o jigni niciodată, mai ales în public sau de faţă cu copii – nu vei face decât să fii din ce în ce mai puţin barbat… din ce în ce mai puţin inteligent.
•  Scoate-o în oraş, la masă, măcar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii tăi, chiar şi atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta.
• Nu râde de pasiunile ei ciudate. Aşa par şi ale tale, doar că tu ai mereu no­ro­cul să fii înţeles şi apreciat pentru ele. 
• Nu-i spune că s-a îngrăşat, mai bine propune-i să alergaţi împreună. 

 MIHAELA RADULESCU

Pacea, Credinţa, Iubirea şi Speranţa

Patru lumini ardeau încetişor, abianţa era atât de plăcuta, încât le puteai auzi…
 

• Prima a spus :

‘Eu sunt PACEA!
Oricum nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă...cred că mă voi stinge’
Flacăra s-a micşorat cu rapiditate şi s-a stins în întregime 

 A doua a spus :

• ‘Eu sunt CREDINŢA ! 

Dincolo de toate eu nu mai sunt indispensabilă, asa că nu mai am nici un sens să mai stau aprinsă ‘
Când a terminat de vorbit, o adiere blândă a stins-o

• Cu tristeţe cea de-a treia lumânare a spus :

‘ Eu sunt IUBIREA !
Nu am forţă să mai stau aprinsă.Oamenii mă dau deoparte şi nu-mi înţeleg importanţa.Ei uita chiar să-i iubească pe cei care le sunt aproape’
Şi fără să mai aştepte s-a stins
Deodată un copil intră în încăpere şi văzu trei lumânări stinse..
‘ De ce nu ardeţi ?Voi ar trebui să fiţi aprinse mereu!’
Spunând acestea copilul începu să plângă
Atunci cea de-a patra lumânare a spus :

• ‘Nu vă fie frică, câtă vreme eu încă mai ard, le putem aprinde pe celelalte..Eu sunt SPERANŢA !

Cu ochii strălucitori copilul i-a lumânarea SPERANŢA şi le aprinde pe celelalte..

Flacăra SPERANŢA să ardă mereu în viaţa ta !…şi astfel fiecare dintre noi poate menţine SPERANŢA, CREDINŢA, PACEA şi IUBIREA !!!