Pentru ce trăim?

Pentru ce trăim dacă nu pentru iubirea celorlalţi? Pentru ce trăim dacă nu pentru a lumina viaţa celui de lângă noi? Ce rost mai au toate dacă la sfârşitul zilei nu simţi că tu contezi pentru cineva? De ce să îţi baţi capul căutând probleme când te poţi bucura de armonia din viaţa ta?
  Nu vreau să pară ca un basm unde cei buni triumfă întotdeauna, iar cei răi sunt pedepsiţi de fiecare dată...experienţele noastre sunt mult mai vaste, cu răsturnări de situaţii la fiecare pas şi de fiecare dată cu un final neaşteptat.
  Un lucru este însă adevărat in orice caz: trăim viata pe care ne-am ales-o!Mai mult decât atât, decupăm doar o parte din realitatea înconjurătoare, partea noastră de realitate.Dacă am vedea şi partea celuilalt de realitate nu ne-am mai simţi atât de nedreptăţiţi, nu i-am mai judeca atât de uşor pe ceilalţi şi nu am mai avea impresia că adevărul se află în mâinile noastre, doar în mâinile noastre.....
  Din păcate asta este crunta realitate...ne gândim numai la noi, la binele nostru...întotdeauna doar noi suntem victima celorlalţi...nu-i adevărat cu toţii suntem victime...suntem propriile noastre victime....
  Unii dintre voi or să spună că ei ştiu toate astea numai că nu le pot pune în aplicare din cauza prostiei celorlalţi.Şi atunci ce faceţi, vă resemnaţi şi staţi tot în prostie?...un pretext plin de laşitate!
  E greu cu adevărat, trăim într-o lume duală, între alb si negru, între mult şi puţin, între mare şi mic, între frumos şi urât.Dar din toate acestea se naşte deliciul pentru viaţa, să găseşti un pic de alb în întuneric, să poţi da mult din puţinul tău, să trăieşti o bucurie mare dintr-un lucru mărunt, să vezi frumuseţea acolo unde numai urâtul îşi are loc.
  Pentru ce trăim dacă nu pentru a arăta celorlalţi lumina în întuneric?Ce rost mai are viata dacă nu te poţi dezlipi de nimicurile tale pentru a împlini visul cuiva?De ce să îţi baţi capul după lucruri pe care nu le vrei cu adevărat?De ce ne dorim atâtea lucruri inutile?