dupa furtuna apare soarele

Se spune ca dupa furtuna apare soarele nu?eu pot sa neg acesta afirmatie...de ce?va explic imediat..
Am avut o saptamana groaznica,in ciuda inceperii primaverii,a florilor si a soarelui care ma incalzea si care de obicei ma facea sa zambesc acum nu a mai avut efect..

  Ziua de luni a fost o zi destul de grea,multa agitatie cu martisoarele la scoala,gandul ca stau acasa,singura de 1 martie,iar mersul la cimitir sa ii duc mamei matisor ma intristat foarte tare,apoi agitatia si stresul ca nu voi reusi sa ma pregatesc pentru inspectia ce o aveam a 2 zi ma cam epuizat...ziua de marti parea a fi o zi mai buna,putin mai linistita iar tensiunea inspectiei mai trecuse,acasa era liniste si pace...era monotonia aceea de toate zilele...
  Miercuri...uff cea mai groaznica zi,inspectie peste inspectie,agitatie multa,stres..ajunsa acasa,in speranta ca furtuna a trecut,incerc sa dorm putin..doar ca nu reusesc...Dupamiaza trece destul de repede,preocupata cu treburile casei.
Seara incerc sa ies putin din starea asta si merg in vizita:)vremea era urata,vantul batea cu putere iar eu eram foarte obosita.Imi doream sa imi revin,aveam nevoie de un impuls,de o strangere in brate,de o sarutare,de intelegere,aveam nevoie de o persoana anume care sa imi fie aproape,doar ca aceasta nu mi-a fost aproape,ba din contra... iar seara a decurs din ce in ce mai prost.
  Ajunsa acasa inima parca se zbatea in mine,am facut un dush,un dush de o ora,(probabil te mira)dar ador apa iar picaturile ei calde parca ma mangaiau si aveam impresia ca ea e singura care incearca sa ma linisteasca(precum si muzica din cabina)..insa gandurile nu imi dadeau pace...:tensiunea de la scoala,lipsa persoanei de care aveam nevoie,dorul de mama,neintelegere din partea celor dragi,cearta pentru anumite responsabilitati care nici macar nu sunt ale mele dar eu sunt invinovatita pentru ele...se adunase cam multe,eram suparata,nervoasa,obosita,revoltata!

...si mi se spune ca viata e frumoasa si ca merita sa traiesti fiecare clipa?sa zambesc si sa fiu fericita?cam ironic nu?
 ... De la descoperirea bolii mamei de acum 1 an jumate(cam pe atunci am aflat eu despre ce e vorba) pana in ziua de azi sunt intr-o continua furtuna,ma lupt cu viata si cu mine insumi si vad ca furtuna nu trece iar soarele nu a mai rasarit de foarte mult timp pe strada mea......asa ca va pot spune ca nu dupa orice furtuna rasare soarele si ca viata multora nu e chiar asa de frumoasa precum se zice