Pentru necunoscatori "Marasesti" este un oras istoric situat in Vrancea.De ce istoric?Pentru ca aici a avut loc marea batalie din 1917 (asta poti sti in cazul in care ai dat pe la orele de istorie) .Acest oras (da, inca mai e numit oras) este situat aproximativ la mijlocul drumului dintre municipiul Focsani, resedinta judetului Vrancea si municipiul Adjud, ah,da! de Focsani parca ai auzit nu?...
Se tot vorbeste ca orasul asta a ajuns de rasul lumii, ca nu exista nici un viitor bun aici si ca cel mai bun lucru care l-ai putea face este sa pleci din el si intradevar asa este!, insa va intrebati " de ce?" Din cauza oamenilor, a unor alegeri proaste si a mentalitatii ce inca mai exista in acest oras...
De ce acesta scurta documentare? Pentru a stii toata lumea ca acesta ar fi "micul Paris, daca unele doamne ar avea lumini" nu? si "Marasestiul ar fi un intreb Bamboo, daca toata lumea ar fuma pentru a se distra" nu asta a ajuns acest oras? mai are rost sa mai vorbim de "Monitorul de Vrancea"? sau de prostul care spune "o vorba" la gara iar la Primarie este o intreaga poveste? Ori hai sa vorbim de "smecherasii" care pleaca din oras la facultate sau in tari straine si se intorc in Marasesti cu aere si figuri insa in buzunar nu au 1 leu!(sau poate il au de la parinti) Insa ei sunt mari si tari si cunoscuti in tot orasul, cu pile si figuri! hmmm...am atins un punct sensibil?
Aici e lumea aia cu mentalitate proasta!Si cu principii de pe vreme lui bunicul, dar care bunic?strabunic de acum!Si el stie ca lumea s-a schimbat!
Hai poti sa imi spui ca nu ai auzit niciodata "uite-o si pe c...aia" insa acea persoana nu a cunoscut-o niciodata si nici macar nu a schimbat o vorba cu ea.Sau de cei 2 crai? care se lauda ca au avut tot Marasestiul si inventeaza tot felul de povesti credibile pentru a-ti demonstra tie ca asa a fost! De ce cei 2? pentru ca al treilea momentan e in anonimat! :)
Nu ai inteles nimic nu? Ce treaba are Marasestiul cu Parisul, cu Bamboo dar mai ales cu cei trei crai?
Poi uite cum facem...Mai citeste inca o data insa de data asta citeste printre randuri!
Se afișează postările cu eticheta revolta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta revolta. Afișați toate postările
dupa furtuna apare soarele
Se spune ca dupa furtuna apare soarele nu?eu pot sa neg acesta afirmatie...de ce?va explic imediat..
Am avut o saptamana groaznica,in ciuda inceperii primaverii,a florilor si a soarelui care ma incalzea si care de obicei ma facea sa zambesc acum nu a mai avut efect..
Ziua de luni a fost o zi destul de grea,multa agitatie cu martisoarele la scoala,gandul ca stau acasa,singura de 1 martie,iar mersul la cimitir sa ii duc mamei matisor ma intristat foarte tare,apoi agitatia si stresul ca nu voi reusi sa ma pregatesc pentru inspectia ce o aveam a 2 zi ma cam epuizat...ziua de marti parea a fi o zi mai buna,putin mai linistita iar tensiunea inspectiei mai trecuse,acasa era liniste si pace...era monotonia aceea de toate zilele...
Miercuri...uff cea mai groaznica zi,inspectie peste inspectie,agitatie multa,stres..ajunsa acasa,in speranta ca furtuna a trecut,incerc sa dorm putin..doar ca nu reusesc...Dupamiaza trece destul de repede,preocupata cu treburile casei.
Seara incerc sa ies putin din starea asta si merg in vizita:)vremea era urata,vantul batea cu putere iar eu eram foarte obosita.Imi doream sa imi revin,aveam nevoie de un impuls,de o strangere in brate,de o sarutare,de intelegere,aveam nevoie de o persoana anume care sa imi fie aproape,doar ca aceasta nu mi-a fost aproape,ba din contra... iar seara a decurs din ce in ce mai prost.
Ajunsa acasa inima parca se zbatea in mine,am facut un dush,un dush de o ora,(probabil te mira)dar ador apa iar picaturile ei calde parca ma mangaiau si aveam impresia ca ea e singura care incearca sa ma linisteasca(precum si muzica din cabina)..insa gandurile nu imi dadeau pace...:tensiunea de la scoala,lipsa persoanei de care aveam nevoie,dorul de mama,neintelegere din partea celor dragi,cearta pentru anumite responsabilitati care nici macar nu sunt ale mele dar eu sunt invinovatita pentru ele...se adunase cam multe,eram suparata,nervoasa,obosita,revoltata!
...si mi se spune ca viata e frumoasa si ca merita sa traiesti fiecare clipa?sa zambesc si sa fiu fericita?cam ironic nu?
... De la descoperirea bolii mamei de acum 1 an jumate(cam pe atunci am aflat eu despre ce e vorba) pana in ziua de azi sunt intr-o continua furtuna,ma lupt cu viata si cu mine insumi si vad ca furtuna nu trece iar soarele nu a mai rasarit de foarte mult timp pe strada mea......asa ca va pot spune ca nu dupa orice furtuna rasare soarele si ca viata multora nu e chiar asa de frumoasa precum se zice
Am avut o saptamana groaznica,in ciuda inceperii primaverii,a florilor si a soarelui care ma incalzea si care de obicei ma facea sa zambesc acum nu a mai avut efect..
Ziua de luni a fost o zi destul de grea,multa agitatie cu martisoarele la scoala,gandul ca stau acasa,singura de 1 martie,iar mersul la cimitir sa ii duc mamei matisor ma intristat foarte tare,apoi agitatia si stresul ca nu voi reusi sa ma pregatesc pentru inspectia ce o aveam a 2 zi ma cam epuizat...ziua de marti parea a fi o zi mai buna,putin mai linistita iar tensiunea inspectiei mai trecuse,acasa era liniste si pace...era monotonia aceea de toate zilele...
Miercuri...uff cea mai groaznica zi,inspectie peste inspectie,agitatie multa,stres..ajunsa acasa,in speranta ca furtuna a trecut,incerc sa dorm putin..doar ca nu reusesc...Dupamiaza trece destul de repede,preocupata cu treburile casei.
Seara incerc sa ies putin din starea asta si merg in vizita:)vremea era urata,vantul batea cu putere iar eu eram foarte obosita.Imi doream sa imi revin,aveam nevoie de un impuls,de o strangere in brate,de o sarutare,de intelegere,aveam nevoie de o persoana anume care sa imi fie aproape,doar ca aceasta nu mi-a fost aproape,ba din contra... iar seara a decurs din ce in ce mai prost.
Ajunsa acasa inima parca se zbatea in mine,am facut un dush,un dush de o ora,(probabil te mira)dar ador apa iar picaturile ei calde parca ma mangaiau si aveam impresia ca ea e singura care incearca sa ma linisteasca(precum si muzica din cabina)..insa gandurile nu imi dadeau pace...:tensiunea de la scoala,lipsa persoanei de care aveam nevoie,dorul de mama,neintelegere din partea celor dragi,cearta pentru anumite responsabilitati care nici macar nu sunt ale mele dar eu sunt invinovatita pentru ele...se adunase cam multe,eram suparata,nervoasa,obosita,revoltata!
...si mi se spune ca viata e frumoasa si ca merita sa traiesti fiecare clipa?sa zambesc si sa fiu fericita?cam ironic nu?
... De la descoperirea bolii mamei de acum 1 an jumate(cam pe atunci am aflat eu despre ce e vorba) pana in ziua de azi sunt intr-o continua furtuna,ma lupt cu viata si cu mine insumi si vad ca furtuna nu trece iar soarele nu a mai rasarit de foarte mult timp pe strada mea......asa ca va pot spune ca nu dupa orice furtuna rasare soarele si ca viata multora nu e chiar asa de frumoasa precum se zice
Abonați-vă la:
Postări (Atom)