Priveste in jurul tau

Privesti in jurul tau si vezi cum totul se farama pe langa tine.Te intrebi ce rost mai are sa te mai zbati din moment ce totul pleaca si vine, oriunde privesti vezi lucruri trecatoare, pana si-un sentiment dispare.In sufletul unui om nu mai exista mila, iubire, durere, toate acestea au murit si te intrebi de ce oare?Cand stii ca tu insuti nu esti asa..si ca tu inca mai poti iubi si vrei sa schimbi ceva in lumea ce ne-nconjoara dar nimic nu se schimba.Asta e lumea..lumea mea si a ta.Ai vrea sa schimbi cursul istoriei..te crezi un fel de Dumnezeu sau ce?.Nu esti capabil nici macar sa vezi ce te-nconjoara, crezi ca iadul incepe si te mai miri de ce lumea pentru tine e asa de neagra si mai vrei sa o si schimbi! Cand tu nu poti sa gandesti, cand nu iti mai vezi trupul in intuneric si te minti. La fiecare privire aruncata in oglinda vezi alta fiinta, una buna alta rea.Tu te sperii pana si de umbra ta, te sperii de noi si vrei sa schimbi totusi ceva. Ar trebui sa ai mai multa grija pe unde calci ca poate iadul vine si nu se stie cand cazi.si te trezesti dintr-un cosmar transpirtat si cu o frica stranie.Purtat de vise te lasi. si auzi soapte si te trezesti.apoi te prefaci ca nimic nu s-a intamplat desi tu tremuri, caci esti om si nu ai cunoscut nemurirea si poate nici placerea iar in nenumarate randuri te doare pana si inima pentru ca nu poti spune de fapt ce te framanta, ce te doare.Este atat de greu sa spui de fapt ca tot ceea ce se intampla este cosmarul unei nefiinte, oare? Ca este cosmarul unui demon ce te bantuie si fara liniste iti sopteste in fiecare moment sa pleci.Te intrebi unde iar curiozitatea ta creste si mergi cu el si te duce-n paradis unde treci de pragul sacru al unui suflet pur ce il aveai pana l-ai cunoscut pe el.Caci el te-a vrajit si tu te lasai dusa de parfumul lui, il admirai, stiai ca nu il poti avea, erai mintita, ceva in tine il dorea, cersea macar putina iubire din partea lui.Dar el nu te lasa, acum ti-ai dat seama de fapt ce ai facut.Ca ai cazut intr-o mare plasa si vezi ca tot ce te-nconjoara e schimbat, e mort! Ai vrea sa readuci la viata propriul tau suflet ce a murit si el o data cu tine cand te-ai lasat de el mintita.Iar un gand crancen te bantuie si ai vrea sa iti revii, dar brusc te trezesti in acelasi loc uitat, intre aceeasi patru pereti, deasupra acoperisului udat de mii de lacrimi ale ingerilor ce dupa tine plang si vor ca tu sa pleci cu ei acolo sus in nori si te indeamna ca sa calci dincolo de tot ce tu te-astepti sa vezi....apoi fara sa iti dai seama mori...