aceiasi stare

si ca de fiecare data..aceiasi stare,acelasi sentiment necunoscut...aceleasi intrebari fara raspuns...aceleasi lucruri analizate poate prea mult,cred k le dau cam multa importanta...ciudat,cum stau pe ganduri,meditand,analizand..
...am momente cand simt ca ar trebui sa ma retrag din povesteal asta,ar trebui sa ma indepartez,(simtindu-ma in plus in povestea lor de dragoste),un obstacol sau poate doar un obiect...nu mai incerc sa ma compar cu ea,diferenta de ani,modul de gandire spune tot...nu mai incerc sa ma schimb,cn ma place si ma iubeste ma accepta asa cum sunt nu?...fiind o persoane destul de visatoare,imi vine greu sa revin mereu la realitate,la lumea cruda si viata asta parsiva...doar gandul si speranta ca va fi bine imi da putere...visand la o viata mai roz,la fericire,iubire,vise implinite si realizari.
Am invatat ca daca nu risc, nu castig,dar si ca daca ma arunc fara sa fiu cat de cat sigura, sufar..
M-am maturizat mai devreme decat as fi vrut si am invatat ca nimic nu e perfect si ca viata e nedreapta..
"De ce esti trista iubita?”
„Pentru ca nu am motive sa fiu vesela..”
„Ei...Viata e frumoasa si trebuie traita din plin!”
„Da stiu, dar faptul ca e frumoasa, astazi nu e suficient pentru mine..”..poate maine.."

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel d langa tine pentru ca aceasta e singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.Aminteste-ti sa spui “te iubesc” partenerului si persoanelor pe care le indragesti ,dar mai ales sa o spui din inima.O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acele moment,pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.!

ora 2:15

....si ochii nu vor sa se inchida...gandurile nu vor sa incetineasca din drumul lor fara tinta...visele nu vor sa se piarda..strigatul meu de supravietuire nu vrea sa se opreasca.....insa puterile mele dau semnale de oboseala, probabil e cam mult si pt mine...maine e craciunul,defapt azi,e trecut de ora 12 ....
Primul craciun fara ea....imi e asa dor...dor de mama, fiinta care mi-a dat viata, care m-a indrumat si a avut mereu grija de mine, cea care m-a iubit indiferent de ce faceam....ma simt asa singura...sentimentul acela cand crezi ca esti a nimanui, nu ai pe nimeni aproape...probabil si faptul ca am fost dezamagita ma aduce in starea asta...am crezut, am speram, am visat dar in zadar...nu stiu de ce visele imi sunt spulberate....dar stiu ca si deziluziile isi au rostul lor in viata, ma trezesc din vis:|

prea tarziu...imi e asa dor:-<

Scriu aceste randuri cu ocazia tuturor zilelor in care ar fi trebuit sa ii vorbesc...vreau sa iti multumesc pentru toate cate ai facut pentru mine si pentru cate ai indurat din cauza mea,vreau sa iti multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine atunci cand am avut nevoie de tine,pentru ca m-ai iubit in clipele in care nu meritam si te-ai chinui sa ma cresti.Imi amintesc ca ma sarutai si ma imbratisai chiar daca erai trista,sau iti era rau,tu tot imi zambeai.Te apreciez pentru toate sacrificiile pe care abia acum le inteleg,acum cand e cam tarziu...Iarta-ma draga mama ca asa tarziu mi-am dat seama ca ai avut momente in care ai suferit pentru fericirea mea,te rog iarta-ma ca te-am facut sa plangi,imi pare rau pentru clipele in care nu te-am ascultat si pentru momentele in care ti-am iesit din cuv.In fiecare zi ma tot intreb de ce,de ce nu mi-am dat seama?de ce nu am facut mai mult?...Off mamic,am atata nevoie de tine.. de imbratisarea ta,de vorbele tale,tu esti apararea mea,tu ai fost intotdeauna totul pentru noi.
... te-am pierdut...ingerii din cer mi te-au luat,fiind un suflet bun,nevinovat....Lacrimile nu-ti pot sterge amintirea......Ai ales un drum pe care nu exista suferinta,nici durere…imi e foarte greu sa accept,esti acolo sus printre ingeri,mi-a ramas doar amintirea ta…..Uneori viata e asa de neinteles,ea nu te iarta iar tu nu ai de ales...insa…da,stiu...Independent de noi :"Viata merge inainte !"

Esti prezenta in fiecare rugaciune,Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru tot ce esti si ai fost si pentru tot ce ai facut pentru mine....regret nespus de mult ca nu am facut mai mult atunci cand trebuia si ca nu am apucat sa iti spun cat de mult te iubesc..."Mi-as fi dorit sa fiu copilul ideal dar nu pot da timpul inapoi,insa ma voi stradui ca pe viitor sa fii mandra de mine,acum esti ingerul care imi lumineaza calea"

Totul e rece

…devenea rece, mainile ii inghetasera, simtea cum iarna ii intra usor in suflet, nu vroia sa o lase, dar era prea tarziu, buzele putin vineti erau cuprinse de ger. Abia putea sa sopteasca ceva, se uita la stele, la cerul pe care luna statea de straja…atat de senin. Atata lumina si umbre. Ce cauta afara cand caldura era inauntru? Flori de gheata impodobeau ferestrele, fumul iesea pe cosurile caselor…cativa caini se auzeau in departare. Era centrul vechi al orasului. Vroia o plimbare, o reimprospatare a memoriei, uitase totul…dintr-un simplu accident. Simtea ca sufletul ii era ruine, nu stia de ce se intamplase asta, de ce ea care nu demult zambea acum i se citea pe fata deruta. Inchise ochii si incepura sa ii revina franturi din zilele de dinaintea amneziei, era cu el. Tresari, inima ii batea mai tare, o lacrima incepu sa curga…nu avu puterea, se transforma in gheta, usor, usor…Inchise, din nou, ochii…il tinea de mana, il vedea ca si cum ar fi fost in fata ei, dar dintr-o data disparu…Stia ca era o iluzie. Reveni la normal, avea ochii deschisi..dar era oarba, acea orbire care nu o facea sa mai vada nimic in jur, un adevarat calvar de ceata…Se invartea in cerc, acum stia de ce ii era frig, avea doar rochia cea rosie pe ea. Stia…plecase sa reinvie acel suflet mort. Tremura de frig, incetul incepu sa alerge pe strazi spre casa…se impiedica de vise spulberate, dar le trecea cu vederea, se ridica si mergea inainte. Ajunse…usa era intredeschisa. Curioasa intra oarecum speriata, o astepta prietena ei cea mai buna, ii cazu in genunchi in brate si plangea. In sfarsit isi deschise inima…devenea om. Cuvintele incepura sa curga precum vinul rosu intr-un pahar, orele treceau fara incetare si somnul venea pe furis…se intise pe canapea…adormi adanc visand spre maine, uitand ce a fost azi.

Copilul din minte

Ma scufund incet sub ape

Simturile mi se ascund dincolo de ploape

Ating cu varfurile degetelor oglinda apei

Visul asta este usa din pragul nebuniei

Nu uita de unde ai plecat!nu e un loc pe harta

Mai bine zis,nu te uita pe tine cum erai odata

Intr'un ocean de probleme si griji...indiferenta e o barca

Trag,dau drumul,inspir,expir

Retraiesc visele de cand eram copil

Nu tineam nimic in mine,aveam ochii plansi

Multa durere se aduna acum in pumnii stransi

E din ce in ce mai greu sa tin capul sus

Intre prezent si trecut timpul pare a fi mort

Ma scufund incet sub ape

O mana de copil ma trage in sus

Ma salveaza de la moarte.

Vocea mica din capul meu despica in bucati ce e greu

Aplica o logica simpla,el e mereu fara frica
Sa intins coarda, fuge..nu il prind

Intens traind sau iubind

Incerc sa retez din timp exagerari in ceea ce simt

Lui nu'i trebuie mult sa se aprinda

Eu sunt calculata,el ia calculele in ras

Neastamparat creaza probleme in plus..E dus

Danseaza printre obstacole

Eu incerc sa ma balansez

El vede miracole

Spuse unei vointe mai mari

Cred ca vre'un drac sa ascuns

Printre ideile minti mele,anapoda

Nu voi ceda, pot dar nu vreau sa'l scap

Cand lantul se strange prefer sa'l am pe el in cap

Copilul nazdravan ...O ardeam lejer

Aveam timp si loc de aici pana la cer

Aveam lumina pe chip si foc in priviri

Incercam sa nu traim doar din amintiti...

Sa cresc m'am grabit nitel

Desi stiind ca nu o sa imi placa

Timpul sa grabit si el
Devenit ce vreau,adica un om mare

Pe drum merg si lupt Ma port ca atare

Sunt tot mai rezervata in cuvinte

Nimic nu mai e ca inainte

Detalii nu ma obosesc sa tin minte

Zambesc mai putin,zambesc ca sa ascund armele pe care le detin

Plang mai des,daca ma intrebi,eu iti raspund ca fac bine

Lacrimi nu ies,visele sunt tot aici,vreau doar sa ajung la ele

Pentru ca am invatat sa lupt,la ideea ca e mai bine asa

Multi agatati se tin,Eu m'am lasat sa cad Vreau sa fiu iar copil

Hai joca'te cu mine putin!!!

L'am uitat intr'un album undeva prin dormitor

Caci m'am grabit sa pasesc prea rapid in lumea lor

Ma ascund si il chem cand am nevoie de un sfat

El e salvarea de la inec

Copilul zvapaiat

Pastrez doua minti intr'una

Copilul din mine se tine de sotii intruna

Invincibili impreuna,invizibil dar nu'i pierd urma

Pe el il pastrez ïntodeauna...